Am citit de curând un articol în care se
spunea că a colecționa înseamnă a ucide obiectele introduse în colecție.
Asta deoarece prin colecționarea lor, acele obiecte nu mai sunt folosite pentru
ceea ce au fost ele create a fi folosite.
Și așa este. De foarte multe ori când am fost sau sunt plecat
în vreo țară și primesc rest mai multe monede, selectez dintre acestea, monedele
pe care eu nu le am în colecție și le pun într-un buzunar separat, astfel încât
să nu le cheltui din greșeală. Acesta este momentul în care eu ucid aceste
monede prin colecționarea lor.
Un moment ce poate fi numit holocaustul monedelor este cel
în care, în gara din Torino am găsit un bancomat de schimbat bani. Introduceai
bancnote sau monede de 2 euro sau 1 euro și îți dădea monede de 50, 20 sau 10
eurocenți. Eu am schimbat vreo 10 euro ca să caut monede pe care nu le am în
colecție. Nu am găsit foarte multe, însă în acel moment m-am gândit că este o
șansă să îmi completez colecția cu noi monede euro. Însă făceam exact acest
lucru: omoram monede de care alți oameni aveau nevoie.
Alte situații asemănătoare sunt cele în care dacă mă întâlneam
cu persoane din alte țări, în care eu aș fi ajuns mai greu, le ceream monede,
pe care să le adaug la colecție. De foarte multe ori am și plătit aceste
monede. Astfel eu plăteam uciderea lor și punerea acestora în colecția mea.
Dar pe de altă parte, gândind ca un criminal în serie,
care spune că își trimite victimele într-o lume mai bună, bănuiesc că prin
scoaterea lor din circulație și punerea în colecția mea poate că le-am făcut un
bine. Poate ca am scăpat aceste monede de la anumite situații destul de urate.
Câte monede nu ajung pe strada călcate de trecători sau de mașini?
Câte monede
nu ajung să fie aruncate în vreo fântână sau baltă cu apă stătută, pentru
simplu motiv că o persoana vrea să își pună o dorință? Dorință care oricum nu se va
împlini. Însă moneda va sta acolo în apă până vreun cerșetor o va lua și o va
readuce la viață sa normală în circulația curentă.
Câte monede nu ajung în vreo
pușculiță unde stă alături de alte monede, surori de-ale sale, chinuite, înghesuite și puse unele peste altele, încât nu se pot mișca deloc? Singurul moment în care se mai dezmorțesc și ele este atunci când cel care le
strânge mai agită pușculița. Dar și atunci o agită atât de brutal încât monedele
se lovesc între ele și suferă câteva zile după. Aceste monede nu sunt considerate
moarte deoarece ele sunt strânse în pușculiță pentru a fi cheltuite într-un
viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Atunci când cel care strânge bani în
acea pușculiță se gândește să scoată câteva monede să își cumpere ceva, fiecare
moneda speră să fie aleasă și să scape din acea închisoare înghesuită. Cele
norocoase ajung iar să fie folosite pentru ceea ce au fost realizate iar cele
mai puțin norocoase revin în pușculiță sau în alta pușculiță cu speranța că
data viitoare vor fi și ele norocoase și vor scăpa din acest vacarm.
Câte monede nu ajung să stea pe pământ câteva zile, până
când pământul le acoperă și astfel vor fi uitate de lume pentru câțiva ani, sau
câteva sute sau poate chiar mii de ani, până când cineva le va găsi. Însă în
acest timp bietele monede suferă alterări sau poate chiar va rugini din cauza
timpului care trece peste ele.
Câte monede nu ajung să fie găurite pentru diferite întrebuințări precum punerea la salbe sau la gât. Îmi aduc aminte că în copilărie monedele de aluminiu erau folosite pentru baterea tablei pe acoperișuri de șoproane, astfel încât cuiul să nu fie direct pe tablă deoarece găurea tabla și aveai ocazia să zboare tabla, astfel erau folosite monede pe post de șaibe astfel încât floarea cuiului să fie mai mare și tabla să nu se găurească.
Nici aceste monede nu ajung să fie folosite pentru ceea ce au fost create și sunt ucise dar parcă modul în care le ucid eu este mai blând.
Monedele pe care eu le ucid, strângându-le în colecția mea au o
viață mult mai bună. Acestea stau așezate în glosar câte una în fiecare
compartiment fără a fi înghesuite sau alterate de apă, rugină sau alți dăunători.
Eu sper că nu ucid monedele prin colectarea lor ci
doar le ofer o viață mai bună.
Sursă inspirație: Despre colecții și colecționari
Articolul mi s-a părut foarte bun deoarece este locul în care am citit exact ce înseamnă o colecție. Prin acest post nu vreau să mă justific de ce colecționez și de ce ucid eu monede, doar că mi-a plăcut ideea și am realizat o mică ficțiune cu privire la monedele ajunse în colecția mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu