Aventurile Monedei 1 ban: Monedele comemorative

Capitolul precedent: Identificarea

Rostogolindu-se și trecând foarte aproape de celelalte monede așezate pe bandă, la un moment dat, mica monedă s-a lovit de o altă monedă așezată și a sărit de pe bandă. Nu mai atingea nimic. Zbura. Era minunat. Nu își simțea greutatea deloc. Simțea doar aerul, care trecea pe lângă ea. Era minunat. Privea către monedele care au rămas jos și conștientiza și mai mult că acum chiar este diferită de toate celelalte. Toate monedele erau așezate pe acea bandă mergătoare, iar ea putea să le privească pe toate de la înălțime. Își dorea tare mult să strige acum la ele și să le arate că nu este o mincinoasă ci este o monedă specială. O monedă cum ele nu vor fi niciodată.

Brusc și-a adus aminte de căderea pe care a suferit-o cu câteva momente înainte și cât de rău a durut-o căderea pe acea monedă. Acum înălțimea era mult mai mare, deci și durerea va fi mai mare.

"Cum aș putea acum să fac?" Gândi mica monedă. Și astfel un moment minunat a devenit unul plin de stres și presiune.

S-a gândit că ar fi bine dacă nu ar cădea pe față, ca data trecută, ci să cadă pe muchie. Își mută greutatea, și precum un avion se îndreptă cu muchia pe verticală.

"Ce bine că pot să îmi mut greutatea după bunul plac. Poate că prin acest lucru mă diferențiez eu de toate celelalte monede.". Când a gândit acest lucru a privit spre banda mergătoare, ca să le revadă pe surorile sale, însă spre surprinderea ei banda numai era sub ea, era mai la dreapta de ea. Ea se afla acum între două benzi: cea de pe care a plecat și pe care se aflau surorile ei și o altă bandă pe care erau niște monede albe și mai mari decât ea și surorile sale.

Își propuse să ajungă pe acea bandă și să facă cunoștință cu acele monede. Își mută iar greutatea astfel încât să se îndrepte spre acea bandă. Era deasupra benzii cu monede albe. Se apropia tot mai repede de ele. Era în cădere liberă. A ajuns pe bandă. A reușit la timp să revină la poziția verticală. A avut noroc. A aterizat cu muchia exact pe banda. s-a rostogolit puțin. A lovit o monedă și a căzut, proptindu-se pe ea.

-Ce cauți aici? O întrebă o voce groasă și autoritară.

- Vă rog să mă scuzați! nu am vrut să vă lovesc, zise mica monedă, resimțindu-se după lovitura pe care a avut-o la contactul cu banda. Nu s-a lovit atât de rău ca la prima căzătură, însă a simțit această lovitură ca fiind mult mai brutală decât precedenta.

- Eu sunt „1 ban”, adăugase, entuziasmată.

- Bine, a răspuns o monedă albă, nepăsătoare.

- Dumneavoastră cum vă numiți? Întrebă respectuos moneda.

- „10 lei”. Dar tu cum ai ajuns aici?

- Am venit de pe banda de lângă această bandă. Acolo pe toate ne cheamă „1 ban”.

- Iar aici pe toate ne cheamă 10 lei. Răspunse moneda mare și albă, îmbunată de comportamentul și sinceritatea de care a dat dovadă mica monedă.

- Și toate sunteți albe și mari. Acolo toate sunt mici și galbene ca mine. Și voi sunteți tot din anul 2016?

- Da. Toate suntem din 2016 și toate avem inscripțiile “Academia Romana” și “150 de ani de la infiintare”.

- Și noi avem o inscripție: “Romania”.

- România este țara. Și noi avem inscripția „Romania” pe noi. Este țara din care suntem. Toate monedele avem această inscripție. Iar noi avem inscripțiile “Academia Romana” și “150 de ani de la infiintare” deoarece suntem monede comemorative. Adăugă o altă monedă mare și albă, la fel de serioasă ca prima surată.

- Monedă comemorativă? Cum adică? Ce înseamnă monedă comemorativă? Era curioasă mică monedă de 1 ban.

- Adică suntem emise pentru a comemora un eveniment, o aniversare, o întâmplare din istorie sau o personalitate.

- Dar tu de unde știi? Întrebă răutăcios, prima monedă albă.

- Eu am mai trecut pe aici, cu o altă inscripție. Atunci se comemora o personalitate: “Petru Poni”. Mai în față o să fim luate și verificate individual de defecte sau dacă inscripția este corectă. Am înțeles că eu atunci am avut un rid pe fata, și nu am fost pusa înapoi pe banda, precum surorile mele de atunci. Am fost pusă alături de alte monede cu defecte. Mi-au fost schimbate fețele și inscripțiile și iată-mă iar pe bandă. Sper ca de această dată să trec fără probleme mai departe.

- Și cum ați fost verificată? Întrebă curiozitatea din mica monedă.

- Nu știu cum să îți explic, însă am fost ridicată de ceva cald, moale și foarte alunecos, am fost întoarsă, apoi m-a luat o altă chestie asemănătoare ca prima. Am înțeles mai târziu că sunt oameni. Iar noi monedele suntem făcute pentru oameni. Acești oameni au mâini. Niște lucruri cu care prindeau și puteau să strângă. De la acești oameni am aflat că suntem monede comemorative și că eu aveam acel defect și de aceea am fost refuzată. Ciudat este că eu înțelegeam ce vorbeau, însă ei nu ne înțeleg pe noi.

- Sunt mai mulți oameni? A întrerupt-o mica monedă.

- Da. Sunt mai mulți. Am văzut doar cât am stat acolo vreo patru. Însă de la oameni, eu am aflat ceea ce sunt și de ce sunt și lucrurile pe care vi le-am spus, le-am aflat toate de oameni. Pentru mine a fost o experiență plăcută. Din ce am înțeles, noi, monedele comemorative suntem foarte puține și vom aștepta mult să fim cumpărate. Ia cei care ne cumpără sunt foarte atenți la fiecare detaliu al nostru, de aceea am și fost eu refuzată și întoarsă, pentru că aveam acel mic defect pe care sigur îl găseau cumpărătorii. Cumpărătorii sunt tot oameni.

Îmi doresc să trec acum, să nu am niciun defect și să fiu cumpărată de cineva care să aibă grijă de mine așa cum spuneau acei oameni.

- Vreau și eu să ajung la cineva care să aibă grijă de mine. Zise mica monedă de 1 ban entuziasmată.

- Tu ești monedă de circulație. Nu ești monedă comemorativă, pe care să o cumpere oamenii și să aibă grija de ea.

- Ce înseamnă monedă de circulație?

- Nu știu sigur, însă am auzit la acei oameni că o moneda de circulație poate să aibă mici defecte pentru că nu va ajunge la cineva care să o analizeze atent și să aibă grijă de ea să nu se zgârie și să nu aibă defecte. Monedele de circulație vor trece pe la mai mulți oameni, nu doar la unul singur.

- Dar vreau și eu să ajung la un astfel de om bun și care să aibă grijă de mine.

- Tu ar trebui să îți faci alte griji deocamdată. Se apropie momentul în care suntem verificate, iar tu ești pe banda de monede comemorative. Deci vei fi analizată și aruncata pentru că nu corespunzi unei monede comemorative.

-  Dar tu nu mi-ai răspuns la întrebare: Cum ai ajuns aici? Întrebă prima monedă albă.

- Am zburat de pe banda mea, și am aterizat pe această bandă.

- Cum adică ai zburat? Cum ai reușit tu să zbori?

- Mă rostogoleam pe bandă și am dat din greșeală peste o altă monedă. În acel moment am zburat de pe bandă și am aterizat pe aceasta pe care suntem acum.

- Nu am mai auzit de așa ceva până acum. Nu ai cum să te miști. Monedele nu se mișcă.

- Ba da. Și atunci se mișcă puțin, mica monedă, ca să dovedească faptul că nu este o mincinoasă.

- Wow. Sincer, îți recomand să nu te miști de fața cu oamenii. Că dacă pe mine m-au întors din simplul fapt că aveam un mic semn, pe tine că te miști nu te vor întoarce. Te vor distruge. Nicio monedă nu se mișcă.

- Da, dar mă voi întoarce pe banda mea, astfel încât să nu mă arunce pentru că nu sunt monedă comemorativă. Și în acel moment încercă să se ridice pe muchie ca să se rostogolească și să încerce să zboare înapoi spre banda sa. Însă nu reușea să se ridice. Cădea de fiecare dată pe aceeași parte sau pe partea cealaltă. Se gândea cu groază că va fi distrusă și nu își dorea acest lucru. Poate din această cauză nici nu reușea să se concentreze să se ridice. Își aducea aminte că atunci când se rostogolea trebuia să își păstreze echilibrul, să nu se dea nici pe partea stângă, nici pe partea dreaptă, însă acum nu reușea acest lucru.

La un moment dat a simțit ceva atingând-o. Ceva a ridicat-o de pe bandă. S-a speriat. S-a mișcat și a căzut înapoi pe bandă. Apoi a fost apăsată într-o parte cu o forță foarte mare. O durea. S-a săltat de cealaltă parte. În acel moment ceva a intrat sub ea și a fost prinsă ca într-o menghină și ridicată. Auzi o voce: “Am găsit o monedă de un ban.”.