Aventurile Monedei 1 ban: Primii oameni

Sofia luă monedă și se uită la ea. Era o monedă de 1 ban. Dar cum a ajuns pe bandă. Când s-a uitat la anul de emitere a avut o surpriză: era din 2016.

“Cum se poate acest lucru? Aceste monede sunt bătute tot acum. Nu are de unde să existe o monedă dacă nu au fost încă bătute.”

Jobul Sofiei era să caute defecte la monedele bătute și emise. Nu putea spune că era un job care îi făcea mare plăcere, deși mulți prieteni o invidiau și îi spuneau că are un job foarte interesant, deoarece este una dintre persoanele care vede, înaintea tuturor, monedele emise, monedele care vor circula. Și ei i s-a părut la început foarte excitant acest lucru, însă după câteva zile devine o rutină și nu este chiar foarte plăcut să vezi zilnic câteva sute de monede. Da, vede pentru prima data monedele emise, însă i-ar plăcea mult mai mult dacă ar vedea 2-3 monede, nu sute cum este obligată să vadă. După câteva zeci de monede, ajunge să nu mai fie atentă la detalii și astfel lasă anumite monede cu defecte. A fost muștruluită de câteva ori că a lăsat un defect pe o monedă. Defect, care a fost detectat abia la cumpărător. O cumpărase un colecționar și s-a întors după câteva zile cu ea, că este defectă. I s-a tăiat și 10% din salariu din această cauză. De atunci este foarte atentă la fiecare monedă. Și respinge pentru orice mic defect. A refuzat de câteva ori monede pentru simplul motiv că la umbră se văd mai negre. Însă în acest mod este sigură că nu va mai fi certată pentru defecte neobservate.

Are un nepot care colecționează monede și odată a vrut să oprească o monedă comemorativă să o dăruiască drept cadou nepoțelului său. Însă monedele au fost contorizate și nerezultând numărul care trebuia, au început căutările pentru o monedă dispărută. În cele din urmă Sofia a recunoscut că ea o luase și era dispusă să plătească pentru ea. A fost aproape să fie concediată în acel moment. A avut noroc că avea o vechime foarte mare în ceea ce făcea. De aceea și era la monede comemorative, ci nu la monedele de circulație. Le povestește tuturor această întâmplare pentru că atunci a plătit acea monedă cu un salariu întreg. Nu i s-a dat salariu în acea lună ca pedeapsă pentru ceea ce a făcut. În acest mod Sofia și-a dat seama că simplul fapt că lucrează exact în locul unde se bat monedele, nu îi dă nici măcar un drept de a avea o monedă înainte de a fi pusă spre vânzare sau de a fi pusă în circulație. Nu avea nici un fel de avantaj. Era la fel ca toți ceilalți cetățeni sau oameni care vor să achiziționeze monede comemorative.

*****

"Am găsit un ban. Și e din 2016". Zise omul care ridică pe mica monedă.

- Dați-mi drumul. Vă rog să îmi dați drumul. Țipa moneda respectuos, însă nu era auzită și nu i s-a răspuns.

"Aoleu. Dar cum naibii a ajuns aici?" Întrebă cel de al doilea om.

"Nu știu, dar e aici, și pare în regulă nu are defecte."

- Dați-mi drumul, vă rog frumos. Mica monedă tot încerca să se facă auzită, însă tot fără succes.

"Maria, avem o monedă de 1 ban aici", a strigat primul om uitându-se foarte atent la monedă.

-Maria, ce nume frumos! Mica monedă s-a gândit că ar putea să încerce să se miște și să fugă din capcana omului care o ținea. Și-a adus aminte și de sfatul lui 10 lei, să nu facă asta în fața oamenilor, însă trebuia să facă ceva ca să scape.

"De 1 ban? Dar ce să caute monede de 1 ban acolo la voi?" Răspunse  un al treilea om din dreptul benzii de pe care plecase inițial mica monedă.

Ea s-a calmat și nu mai striga. Acum se gândea dacă să încerce să scape prin mișcare sau să nu încerce nimic și să aștepte să vadă cum decurg lucrurile.

"Nu știu, dar e 2016. Poate a lovit Grigore ceva pe acolo și a sărit de pe bandă aia pe asta cu comemorativele pentru Academie."

- Da sunt 2016. Zise mica monedă resemnată. Luase hotărârea să nu facă nimic. Oricum omul nu îi face nimic, deci poate să aștepte să vadă ce se va întâmpla. Și în plus, îi plăcea cum se simțea analizată și privită cu atenție.

"Bine, da-mi-o să o pun aici, că nu va ieși numărul apoi și tot noi o să tragem ponoasele. Și Grigore ăsta, doar să bea, știe să facă bine, în rest, Dumnezeu cu mila."
"Grigore, deci fiecare are propriul nume. Nu ca noi. Toate ne numim 1 ban."

În acel moment mica monedă a fost predată către acel om numit Maria. Acesta l-a adus aproape de ochiul său stâng și o privea foarte atent. Maria era mult mai caldă. Moneda simțea acest lucru. Atingerea era mai delicată decât la primul om. Iar ochiul avea altă culoare decât a primului om. Ochiul Mariei era mai deschis la culoare. Era aproape de verde. Ochiul primei persoane era un maroniu foarte închis.

" Da, este în regulă. Nu a pățit nimic, atunci când a căzut. Dacă a căzut."

- Păi, am aterizat pe muchie. De aceea nu am niciun semn. Zise mica monedă, uitând că nu este auzită.

- Off, dar de ce nu mă ascultați ce spun? De ce vorbesc singură? Continuă mica monedă fără sorți de izbândă.

“- Mi-ar plăcea să pot să o păstrez pentru mine, ca un ban norocos, fără să îl cheltui.”

- Ce înseamnă a cheltui? Adică eu o sa fiu cheltuită? Ce înseamnă acest lucru?

“- Dar nu ai voie!” zise o colegă aflată pe cealaltă parte a benzii cu monede de 1 ban.

“- Știu, nu vreau să ajung ca Sofia”, zise Maria.

"Sofia, un alt nume. Ce interesant este ca fiecare să se diferențieze de toți ceilalți prin nume. Un nume al său și doar al său."

Maria a așezat apoi moneda pe banda de pe care plecase inițial. Banda cu monede de 1 ban. A revenit astfel la suratele sale.

Aventurile Monedei 1 ban: Monedele comemorative

Capitolul precedent: Identificarea

Rostogolindu-se și trecând foarte aproape de celelalte monede așezate pe bandă, la un moment dat, mica monedă s-a lovit de o altă monedă așezată și a sărit de pe bandă. Nu mai atingea nimic. Zbura. Era minunat. Nu își simțea greutatea deloc. Simțea doar aerul, care trecea pe lângă ea. Era minunat. Privea către monedele care au rămas jos și conștientiza și mai mult că acum chiar este diferită de toate celelalte. Toate monedele erau așezate pe acea bandă mergătoare, iar ea putea să le privească pe toate de la înălțime. Își dorea tare mult să strige acum la ele și să le arate că nu este o mincinoasă ci este o monedă specială. O monedă cum ele nu vor fi niciodată.

Brusc și-a adus aminte de căderea pe care a suferit-o cu câteva momente înainte și cât de rău a durut-o căderea pe acea monedă. Acum înălțimea era mult mai mare, deci și durerea va fi mai mare.

"Cum aș putea acum să fac?" Gândi mica monedă. Și astfel un moment minunat a devenit unul plin de stres și presiune.

S-a gândit că ar fi bine dacă nu ar cădea pe față, ca data trecută, ci să cadă pe muchie. Își mută greutatea, și precum un avion se îndreptă cu muchia pe verticală.

"Ce bine că pot să îmi mut greutatea după bunul plac. Poate că prin acest lucru mă diferențiez eu de toate celelalte monede.". Când a gândit acest lucru a privit spre banda mergătoare, ca să le revadă pe surorile sale, însă spre surprinderea ei banda numai era sub ea, era mai la dreapta de ea. Ea se afla acum între două benzi: cea de pe care a plecat și pe care se aflau surorile ei și o altă bandă pe care erau niște monede albe și mai mari decât ea și surorile sale.

Își propuse să ajungă pe acea bandă și să facă cunoștință cu acele monede. Își mută iar greutatea astfel încât să se îndrepte spre acea bandă. Era deasupra benzii cu monede albe. Se apropia tot mai repede de ele. Era în cădere liberă. A ajuns pe bandă. A reușit la timp să revină la poziția verticală. A avut noroc. A aterizat cu muchia exact pe banda. s-a rostogolit puțin. A lovit o monedă și a căzut, proptindu-se pe ea.

-Ce cauți aici? O întrebă o voce groasă și autoritară.

- Vă rog să mă scuzați! nu am vrut să vă lovesc, zise mica monedă, resimțindu-se după lovitura pe care a avut-o la contactul cu banda. Nu s-a lovit atât de rău ca la prima căzătură, însă a simțit această lovitură ca fiind mult mai brutală decât precedenta.

- Eu sunt „1 ban”, adăugase, entuziasmată.

- Bine, a răspuns o monedă albă, nepăsătoare.

- Dumneavoastră cum vă numiți? Întrebă respectuos moneda.

- „10 lei”. Dar tu cum ai ajuns aici?

- Am venit de pe banda de lângă această bandă. Acolo pe toate ne cheamă „1 ban”.

- Iar aici pe toate ne cheamă 10 lei. Răspunse moneda mare și albă, îmbunată de comportamentul și sinceritatea de care a dat dovadă mica monedă.

- Și toate sunteți albe și mari. Acolo toate sunt mici și galbene ca mine. Și voi sunteți tot din anul 2016?

- Da. Toate suntem din 2016 și toate avem inscripțiile “Academia Romana” și “150 de ani de la infiintare”.

- Și noi avem o inscripție: “Romania”.

- România este țara. Și noi avem inscripția „Romania” pe noi. Este țara din care suntem. Toate monedele avem această inscripție. Iar noi avem inscripțiile “Academia Romana” și “150 de ani de la infiintare” deoarece suntem monede comemorative. Adăugă o altă monedă mare și albă, la fel de serioasă ca prima surată.

- Monedă comemorativă? Cum adică? Ce înseamnă monedă comemorativă? Era curioasă mică monedă de 1 ban.

- Adică suntem emise pentru a comemora un eveniment, o aniversare, o întâmplare din istorie sau o personalitate.

- Dar tu de unde știi? Întrebă răutăcios, prima monedă albă.

- Eu am mai trecut pe aici, cu o altă inscripție. Atunci se comemora o personalitate: “Petru Poni”. Mai în față o să fim luate și verificate individual de defecte sau dacă inscripția este corectă. Am înțeles că eu atunci am avut un rid pe fata, și nu am fost pusa înapoi pe banda, precum surorile mele de atunci. Am fost pusă alături de alte monede cu defecte. Mi-au fost schimbate fețele și inscripțiile și iată-mă iar pe bandă. Sper ca de această dată să trec fără probleme mai departe.

- Și cum ați fost verificată? Întrebă curiozitatea din mica monedă.

- Nu știu cum să îți explic, însă am fost ridicată de ceva cald, moale și foarte alunecos, am fost întoarsă, apoi m-a luat o altă chestie asemănătoare ca prima. Am înțeles mai târziu că sunt oameni. Iar noi monedele suntem făcute pentru oameni. Acești oameni au mâini. Niște lucruri cu care prindeau și puteau să strângă. De la acești oameni am aflat că suntem monede comemorative și că eu aveam acel defect și de aceea am fost refuzată. Ciudat este că eu înțelegeam ce vorbeau, însă ei nu ne înțeleg pe noi.

- Sunt mai mulți oameni? A întrerupt-o mica monedă.

- Da. Sunt mai mulți. Am văzut doar cât am stat acolo vreo patru. Însă de la oameni, eu am aflat ceea ce sunt și de ce sunt și lucrurile pe care vi le-am spus, le-am aflat toate de oameni. Pentru mine a fost o experiență plăcută. Din ce am înțeles, noi, monedele comemorative suntem foarte puține și vom aștepta mult să fim cumpărate. Ia cei care ne cumpără sunt foarte atenți la fiecare detaliu al nostru, de aceea am și fost eu refuzată și întoarsă, pentru că aveam acel mic defect pe care sigur îl găseau cumpărătorii. Cumpărătorii sunt tot oameni.

Îmi doresc să trec acum, să nu am niciun defect și să fiu cumpărată de cineva care să aibă grijă de mine așa cum spuneau acei oameni.

- Vreau și eu să ajung la cineva care să aibă grijă de mine. Zise mica monedă de 1 ban entuziasmată.

- Tu ești monedă de circulație. Nu ești monedă comemorativă, pe care să o cumpere oamenii și să aibă grija de ea.

- Ce înseamnă monedă de circulație?

- Nu știu sigur, însă am auzit la acei oameni că o moneda de circulație poate să aibă mici defecte pentru că nu va ajunge la cineva care să o analizeze atent și să aibă grijă de ea să nu se zgârie și să nu aibă defecte. Monedele de circulație vor trece pe la mai mulți oameni, nu doar la unul singur.

- Dar vreau și eu să ajung la un astfel de om bun și care să aibă grijă de mine.

- Tu ar trebui să îți faci alte griji deocamdată. Se apropie momentul în care suntem verificate, iar tu ești pe banda de monede comemorative. Deci vei fi analizată și aruncata pentru că nu corespunzi unei monede comemorative.

-  Dar tu nu mi-ai răspuns la întrebare: Cum ai ajuns aici? Întrebă prima monedă albă.

- Am zburat de pe banda mea, și am aterizat pe această bandă.

- Cum adică ai zburat? Cum ai reușit tu să zbori?

- Mă rostogoleam pe bandă și am dat din greșeală peste o altă monedă. În acel moment am zburat de pe bandă și am aterizat pe aceasta pe care suntem acum.

- Nu am mai auzit de așa ceva până acum. Nu ai cum să te miști. Monedele nu se mișcă.

- Ba da. Și atunci se mișcă puțin, mica monedă, ca să dovedească faptul că nu este o mincinoasă.

- Wow. Sincer, îți recomand să nu te miști de fața cu oamenii. Că dacă pe mine m-au întors din simplul fapt că aveam un mic semn, pe tine că te miști nu te vor întoarce. Te vor distruge. Nicio monedă nu se mișcă.

- Da, dar mă voi întoarce pe banda mea, astfel încât să nu mă arunce pentru că nu sunt monedă comemorativă. Și în acel moment încercă să se ridice pe muchie ca să se rostogolească și să încerce să zboare înapoi spre banda sa. Însă nu reușea să se ridice. Cădea de fiecare dată pe aceeași parte sau pe partea cealaltă. Se gândea cu groază că va fi distrusă și nu își dorea acest lucru. Poate din această cauză nici nu reușea să se concentreze să se ridice. Își aducea aminte că atunci când se rostogolea trebuia să își păstreze echilibrul, să nu se dea nici pe partea stângă, nici pe partea dreaptă, însă acum nu reușea acest lucru.

La un moment dat a simțit ceva atingând-o. Ceva a ridicat-o de pe bandă. S-a speriat. S-a mișcat și a căzut înapoi pe bandă. Apoi a fost apăsată într-o parte cu o forță foarte mare. O durea. S-a săltat de cealaltă parte. În acel moment ceva a intrat sub ea și a fost prinsă ca într-o menghină și ridicată. Auzi o voce: “Am găsit o monedă de un ban.”.

Aventurile Monedei 1 ban: Identificarea

-Salut! Eu sunt 1 ban.

-Salut! Eu sunt 1 ban.

-De ce mă imiți?

-Așa mă cheamă pe mine. Nu te imit.

-Și pe mine mă cheamă 1 ban, s-a introdus cea de a treia monedă.

-Și pe mine mă cheamă 1 ban, se auzi vocea unei alte monede. Și foarte multe monede au pornit în cor să strige că se numesc 1 ban.

-1 ban, 1 ban, 1 ban, 1 ban.

Mica monedă se simțea neimportantă. Cum adică toate monedele din jurul ei se numesc la fel ca ea. De ce se numesc la fel? Trebuie să fie ceva diferit, că nu are cum să fie identice.

-Eu sunt 2016, a simțit nevoia să adauge, simțindu-se atacată de faptul că toate au același nume și căutând ceva diferit.

-Și eu tot 2016.

-Și eu.

-Și eu tot 2016. Și s-a pornit iar gălăgia pe banda mergătoare.

Mica monedă dorea să adauge că are pe ea inscripția "România", însă îi era teamă că toate monedele din jurul ei vor spune același lucru, și nu mai voia să asculte iar gălăgia asurzitoare care se forma. Însă i se părea foarte ciudat că toate monedele sunt 1 ban și sunt din 2016. Trebuie să existe ceva prin care să se diferențieze una de celelalte, sau ea de celelalte. Ea nu se simțea la fel ca celelalte. Ea era sigură că ea este specială și diferită de toate celelalte monede din jurul său. Ea era unică. Problema era că trebuia să caute prin ce era ea unică și prin ce este distinctă de celelalte. Ea avea ceva special, însă nu știa încă ce anume.

După ce s-au potolit toate monedele din afirmarea faptului că sunt din anul 2016, mica monedă de 1 ban, considerată de ea însăși specială, dorea să se apropie de o altă monedă și să o întrebe doar pe ea dacă are pe ea inscripția "România". Nu reușea însă să se miște din loc. În gândul său interior simțea că se apropie de acea monedă, însă distanța dintre ele rămânea constantă.

"De ce nu pot să mă mișc?", gândi mica monedă. Când a privit în jur a văzut că nimeni nu se mișca. Toate surorile sale enervante și gălăgioase stăteau nemișcate pe banda neagră abrazivă, care între timp s-a oprit. Un alt lucru foarte ciudat. Stăteau toate fără să miște nimic, ca și cum dormeau toate. Însă după gălăgia, pe care au putut să o genereze cu câteva momente înainte, sigur nu dormea niciuna. Doar stăteau așa în starea asta vegetativă.

Trebuie să se miște neapărat. Trebuie să facă ceva în acest sens. Încercă să își simtă toate extremitățile și să vadă cum poate să facă astfel încât să se miște și să se apropie de moneda cu care dorea să vorbească. Își verifică și cercetă fiecare extremitate, dar nu a reușit nimic. La un moment dat a tresărit puțin. S-a mișcat. Foarte puțin, dar s-a mișcat. Nu știa cum a făcut, dar era sigură că s-a mișcat. S-a oprit. Nu știa exact ce a determinat acea mișcare și  de acea a început să își cerceteze iar extremitățile, în aceeași ordine ca mai devreme. S-a mișcat iar. Acum a observat că își punea greutatea într-o parte, și dacă muta foarte repede toată greutatea în partea opusă, se mișca foarte puțin către acea parte. A încercat din nou. S-a mișcat. Și încă odată. S-a mișcat iar. În interiorul ei era foarte fericită. A început să se miște ușor către moneda cu care voia să vorbească. A observat că dacă își mută greutatea mai repede, dintr-o parte în cealaltă, deplasarea este mai mare. Era atât de fericită încât a uitat de ce voia să se miște. A uitat să se ducă la moneda de lângă ea, ca să o întrebe de inscripția "România". A trecut pe lângă cinci, șase monede, însă nu s-a oprit la niciuna. Era fericită în lumea ei deoarece era singura care se poate deplasa. Încercând să se deplaseze tot mai mult a reușit să se dea peste cap. Însă atunci când a aterizat pe cealaltă parte nu a reușit să se controleze și a aterizat pe o altă monedă.

-Auuu, ce faci? Cum ai ajuns pe mine?

- Îmi cer scuze, nu am vrut să te lovesc. Răspunse mica monedă, simțind o mică durere în locul cu care a lovit-o pe acea monedă. Nu putea însă să se plângă de durere. A încercat imediat să se dea înapoi. I-a ieșit mult mai ușor. Nu s-a chinuit foarte mult de această dată.

"Hmmm, a mers mai ușor acum. Probabil pentru că eram deja ridicată spre acea parte. Deci dacă aș avea de fiecare dată ceva care să mă ridice puțin, aș putea să mă deplasez fără să mai depun atât de mult efort."

- Cum ai făcut asta? Cum de poți să te miști? A întrebat-o moneda de pe care a plecat.

- Te miști? Cum să te miști? Adăugă o altă monedă din apropiere.

- Nu poți să te miști! Nu există așa ceva. Și astfel s-a pornit iar gălăgia pe bandă. Toate monedele dându-și cu părerea despre noul eveniment.

-Da, pot să mă mișc! începu mica monedă să se justifice. Îmi mișc greutatea dintr-o parte în cealaltă și pot să mă deplasez. Mă deplasez în direcția în care îmi mut rapid greutatea. În funcție de cât de mult și cât de repede îmi mișc greutatea, mă deplasez mai puțin sau mai mult.

- Nu este adevărat.

- Nu se poate așa ceva.

- Ești o mincinoasă!

- Mincinoaso! Mincinoaso! Mincinoaso! Au început iar valorile de voci printre monedele de pe bandă. Cu cât creștea intensitatea valorilor de voci, cu atât mica monedă se enerva mai rău.

- Nu mint.

- Ba minți! Mincinoaso.

- Mincinoaso! Nerușinato!

- Nerușinato! Minți fără pic de rușine.

Mica monedă se simțea foarte ciudat. Voia să dispară în acel moment și să numai fie atât de mult criticată. Sau să plece departe de vocile critice din jurul ei. Îsi dorea să le arate că are dreptate și nu minte. Ca să le dovedească faptul că nu este o mincinoasă, își mută greutatea în partea din spate, și e pregătea să se miște. Astfel, spera să scape de acuzațiile aduse. Își mută foarte multă greutate, astfel încât să se dea iar peste cap. Acum aștepta doar să se oprească valurile de voci. Voia să anunțe pe toată lumea momentul în care se va muta, ca toată lumea să o creadă că poate să controleze acest lucru. În momentul în care s-au rărit valurile de voci a apucat să zică:

- Uitați că nu sunt o minc...

În acel moment banda a pornit, iar mica moneda s-a dezechilibrat. Când s-a săltat pe muchie nu a aterizat pe partea cealaltă, ci a început să se rostogolească pe bandă peste celelalte monede, în sensul de mers al benzii.

Inițial s-a speriat foarte rău. Însă după două rotiri a observat că își poate menține echilibru în funcție de partea pe care își mută greutatea. Ceea ce trebuia să aibă grijă era să își păstreze greutatea cât mai centrată. Astfel senzația a devenit plăcută sau chiar minunată. Simțea aerul trecând pe lângă ea. Viteza o făcea să crească în interior. Trecea pe lângă foarte multe monede și a observat că toate erau la fel. Toate erau așezate în aceeași poziție. Cu fața în sus. Toate erau orientate cu cifra în față. Toate erau la fel. Însă acum, ea este altfel. Ea este specială.

Capitolul următor: Monedele comemorative