Sofia luă monedă și se uită la ea. Era o monedă de 1 ban. Dar cum a ajuns pe bandă. Când s-a uitat la anul de emitere a avut o surpriză: era din 2016.
“Cum se poate acest lucru? Aceste monede sunt bătute tot acum. Nu are de unde să existe o monedă dacă nu au fost încă bătute.”
Jobul Sofiei era să caute defecte la monedele bătute și emise. Nu putea spune că era un job care îi făcea mare plăcere, deși mulți prieteni o invidiau și îi spuneau că are un job foarte interesant, deoarece este una dintre persoanele care vede, înaintea tuturor, monedele emise, monedele care vor circula. Și ei i s-a părut la început foarte excitant acest lucru, însă după câteva zile devine o rutină și nu este chiar foarte plăcut să vezi zilnic câteva sute de monede. Da, vede pentru prima data monedele emise, însă i-ar plăcea mult mai mult dacă ar vedea 2-3 monede, nu sute cum este obligată să vadă. După câteva zeci de monede, ajunge să nu mai fie atentă la detalii și astfel lasă anumite monede cu defecte. A fost muștruluită de câteva ori că a lăsat un defect pe o monedă. Defect, care a fost detectat abia la cumpărător. O cumpărase un colecționar și s-a întors după câteva zile cu ea, că este defectă. I s-a tăiat și 10% din salariu din această cauză. De atunci este foarte atentă la fiecare monedă. Și respinge pentru orice mic defect. A refuzat de câteva ori monede pentru simplul motiv că la umbră se văd mai negre. Însă în acest mod este sigură că nu va mai fi certată pentru defecte neobservate.
Are un nepot care colecționează monede și odată a vrut să oprească o monedă comemorativă să o dăruiască drept cadou nepoțelului său. Însă monedele au fost contorizate și nerezultând numărul care trebuia, au început căutările pentru o monedă dispărută. În cele din urmă Sofia a recunoscut că ea o luase și era dispusă să plătească pentru ea. A fost aproape să fie concediată în acel moment. A avut noroc că avea o vechime foarte mare în ceea ce făcea. De aceea și era la monede comemorative, ci nu la monedele de circulație. Le povestește tuturor această întâmplare pentru că atunci a plătit acea monedă cu un salariu întreg. Nu i s-a dat salariu în acea lună ca pedeapsă pentru ceea ce a făcut. În acest mod Sofia și-a dat seama că simplul fapt că lucrează exact în locul unde se bat monedele, nu îi dă nici măcar un drept de a avea o monedă înainte de a fi pusă spre vânzare sau de a fi pusă în circulație. Nu avea nici un fel de avantaj. Era la fel ca toți ceilalți cetățeni sau oameni care vor să achiziționeze monede comemorative.
*****
"Am găsit un ban. Și e din 2016". Zise omul care ridică pe mica monedă.
- Dați-mi drumul. Vă rog să îmi dați drumul. Țipa moneda respectuos, însă nu era auzită și nu i s-a răspuns.
"Aoleu. Dar cum naibii a ajuns aici?" Întrebă cel de al doilea om.
"Nu știu, dar e aici, și pare în regulă nu are defecte."
- Dați-mi drumul, vă rog frumos. Mica monedă tot încerca să se facă auzită, însă tot fără succes.
"Maria, avem o monedă de 1 ban aici", a strigat primul om uitându-se foarte atent la monedă.
-Maria, ce nume frumos! Mica monedă s-a gândit că ar putea să încerce să se miște și să fugă din capcana omului care o ținea. Și-a adus aminte și de sfatul lui 10 lei, să nu facă asta în fața oamenilor, însă trebuia să facă ceva ca să scape.
"De 1 ban? Dar ce să caute monede de 1 ban acolo la voi?" Răspunse un al treilea om din dreptul benzii de pe care plecase inițial mica monedă.
Ea s-a calmat și nu mai striga. Acum se gândea dacă să încerce să scape prin mișcare sau să nu încerce nimic și să aștepte să vadă cum decurg lucrurile.
"Nu știu, dar e 2016. Poate a lovit Grigore ceva pe acolo și a sărit de pe bandă aia pe asta cu comemorativele pentru Academie."
- Da sunt 2016. Zise mica monedă resemnată. Luase hotărârea să nu facă nimic. Oricum omul nu îi face nimic, deci poate să aștepte să vadă ce se va întâmpla. Și în plus, îi plăcea cum se simțea analizată și privită cu atenție.
"Bine, da-mi-o să o pun aici, că nu va ieși numărul apoi și tot noi o să tragem ponoasele. Și Grigore ăsta, doar să bea, știe să facă bine, în rest, Dumnezeu cu mila."
"Grigore, deci fiecare are propriul nume. Nu ca noi. Toate ne numim 1 ban."
În acel moment mica monedă a fost predată către acel om numit Maria. Acesta l-a adus aproape de ochiul său stâng și o privea foarte atent. Maria era mult mai caldă. Moneda simțea acest lucru. Atingerea era mai delicată decât la primul om. Iar ochiul avea altă culoare decât a primului om. Ochiul Mariei era mai deschis la culoare. Era aproape de verde. Ochiul primei persoane era un maroniu foarte închis.
" Da, este în regulă. Nu a pățit nimic, atunci când a căzut. Dacă a căzut."
- Păi, am aterizat pe muchie. De aceea nu am niciun semn. Zise mica monedă, uitând că nu este auzită.
- Off, dar de ce nu mă ascultați ce spun? De ce vorbesc singură? Continuă mica monedă fără sorți de izbândă.
“- Mi-ar plăcea să pot să o păstrez pentru mine, ca un ban norocos, fără să îl cheltui.”
- Ce înseamnă a cheltui? Adică eu o sa fiu cheltuită? Ce înseamnă acest lucru?
“- Dar nu ai voie!” zise o colegă aflată pe cealaltă parte a benzii cu monede de 1 ban.
“- Știu, nu vreau să ajung ca Sofia”, zise Maria.
"Sofia, un alt nume. Ce interesant este ca fiecare să se diferențieze de toți ceilalți prin nume. Un nume al său și doar al său."
Maria a așezat apoi moneda pe banda de pe care plecase inițial. Banda cu monede de 1 ban. A revenit astfel la suratele sale.
