Capitolul precedent: Identificarea
Rostogolindu-se și trecând foarte aproape de celelalte monede așezate pe
bandă, la un moment dat, mica monedă s-a lovit de o altă monedă așezată și a
sărit de pe bandă. Nu mai atingea nimic. Zbura. Era minunat. Nu își simțea greutatea
deloc. Simțea doar aerul, care trecea pe lângă ea. Era minunat. Privea către
monedele care au rămas jos și conștientiza și mai mult că acum chiar este
diferită de toate celelalte. Toate monedele erau așezate pe acea bandă
mergătoare, iar ea putea să le privească pe toate de la înălțime. Își dorea
tare mult să strige acum la ele și să le arate că nu este o mincinoasă ci este
o monedă specială. O monedă cum ele nu vor fi niciodată.
Brusc și-a adus aminte de căderea pe care a suferit-o cu câteva momente
înainte și cât de rău a durut-o căderea pe acea monedă. Acum înălțimea era mult
mai mare, deci și durerea va fi mai mare.
"Cum aș putea acum să fac?" Gândi mica monedă. Și astfel un
moment minunat a devenit unul plin de stres și presiune.
S-a gândit că ar fi bine dacă nu ar cădea pe față, ca data trecută, ci să
cadă pe muchie. Își mută greutatea, și precum un avion se îndreptă cu muchia pe
verticală.
"Ce bine că pot să îmi mut greutatea după bunul plac. Poate că prin
acest lucru mă diferențiez eu de toate celelalte monede.". Când a gândit
acest lucru a privit spre banda mergătoare, ca să le revadă pe surorile sale, însă
spre surprinderea ei banda numai era sub ea, era mai la dreapta de ea. Ea se
afla acum între două benzi: cea de pe care a plecat și pe care se aflau
surorile ei și o altă bandă pe care erau niște monede albe și mai mari decât ea
și surorile sale.
Își propuse să ajungă pe acea bandă și să facă cunoștință cu acele monede. Își
mută iar greutatea astfel încât să se îndrepte spre acea bandă. Era deasupra
benzii cu monede albe. Se apropia tot mai repede de ele. Era în cădere liberă. A
ajuns pe bandă. A reușit la timp să revină la poziția verticală. A avut noroc.
A aterizat cu muchia exact pe banda. s-a rostogolit puțin. A lovit o monedă și
a căzut, proptindu-se pe ea.
-Ce cauți aici? O întrebă o voce groasă și autoritară.
- Vă rog să mă scuzați! nu am vrut să vă lovesc, zise mica monedă,
resimțindu-se după lovitura pe care a avut-o la contactul cu banda. Nu s-a
lovit atât de rău ca la prima căzătură, însă a simțit această lovitură ca fiind
mult mai brutală decât precedenta.
- Eu sunt „1 ban”, adăugase, entuziasmată.
- Bine, a răspuns o monedă albă, nepăsătoare.
- Dumneavoastră cum vă numiți? Întrebă respectuos moneda.
- „10 lei”. Dar tu cum ai ajuns aici?
- Am venit de pe banda de lângă această bandă. Acolo pe toate ne cheamă „1
ban”.
- Iar aici pe toate ne cheamă 10 lei. Răspunse moneda mare și albă,
îmbunată de comportamentul și sinceritatea de care a dat dovadă mica monedă.
- Și toate sunteți albe și mari. Acolo toate sunt mici și galbene ca mine.
Și voi sunteți tot din anul 2016?
- Da. Toate suntem din 2016 și toate avem inscripțiile “Academia Romana” și “150 de ani de la infiintare”.
- Și noi avem o inscripție: “Romania”.
- România este țara. Și noi avem inscripția „Romania” pe noi. Este țara din
care suntem. Toate monedele avem această inscripție. Iar noi avem inscripțiile “Academia Romana” și “150 de ani de la infiintare” deoarece suntem monede comemorative. Adăugă o altă monedă mare și albă, la
fel de serioasă ca prima surată.
- Monedă comemorativă? Cum adică? Ce înseamnă monedă comemorativă? Era
curioasă mică monedă de 1 ban.
- Adică suntem emise pentru a comemora un eveniment, o aniversare, o
întâmplare din istorie sau o personalitate.
- Dar tu de unde știi? Întrebă răutăcios, prima monedă albă.
- Eu am mai trecut pe aici, cu o altă inscripție. Atunci se comemora o
personalitate: “Petru Poni”. Mai în față o să fim luate și verificate individual de defecte sau dacă
inscripția este corectă. Am înțeles că eu atunci am avut un rid pe fata, și nu
am fost pusa înapoi pe banda, precum surorile mele de atunci. Am fost pusă alături
de alte monede cu defecte. Mi-au fost schimbate fețele și inscripțiile și
iată-mă iar pe bandă. Sper ca de această dată să trec fără probleme mai
departe.
- Și cum ați fost verificată? Întrebă curiozitatea din mica monedă.
- Nu știu cum să îți explic, însă am fost ridicată de ceva cald, moale și foarte
alunecos, am fost întoarsă, apoi m-a luat o altă chestie asemănătoare ca prima.
Am înțeles mai târziu că sunt oameni. Iar noi monedele suntem făcute pentru
oameni. Acești oameni au mâini. Niște lucruri cu care prindeau și puteau să
strângă. De la acești oameni am aflat că suntem monede comemorative și că eu aveam
acel defect și de aceea am fost refuzată. Ciudat este că eu înțelegeam ce
vorbeau, însă ei nu ne înțeleg pe noi.
- Sunt mai mulți oameni? A întrerupt-o mica monedă.
- Da. Sunt mai mulți. Am văzut doar cât am stat acolo vreo patru. Însă de
la oameni, eu am aflat ceea ce sunt și de ce sunt și lucrurile pe care vi le-am
spus, le-am aflat toate de oameni. Pentru mine a fost o experiență plăcută. Din
ce am înțeles, noi, monedele comemorative suntem foarte puține și vom aștepta
mult să fim cumpărate. Ia cei care ne cumpără sunt foarte atenți la fiecare
detaliu al nostru, de aceea am și fost eu refuzată și întoarsă, pentru că aveam
acel mic defect pe care sigur îl găseau cumpărătorii. Cumpărătorii sunt tot
oameni.
Îmi doresc să trec acum, să nu am niciun defect și să fiu cumpărată de cineva
care să aibă grijă de mine așa cum spuneau acei oameni.
- Vreau și eu să ajung la cineva care să aibă grijă de mine. Zise mica
monedă de 1 ban entuziasmată.
- Tu ești monedă de circulație. Nu ești monedă comemorativă, pe care să o
cumpere oamenii și să aibă grija de ea.
- Ce înseamnă monedă de circulație?
- Nu știu sigur, însă am auzit la acei oameni că o moneda de circulație
poate să aibă mici defecte pentru că nu va ajunge la cineva care să o analizeze
atent și să aibă grijă de ea să nu se zgârie și să nu aibă defecte. Monedele de
circulație vor trece pe la mai mulți oameni, nu doar la unul singur.
- Dar vreau și eu să ajung la un astfel de om bun și care să aibă grijă de
mine.
- Tu ar trebui să îți faci alte griji deocamdată. Se apropie momentul în care
suntem verificate, iar tu ești pe banda de monede comemorative. Deci vei fi
analizată și aruncata pentru că nu corespunzi unei monede comemorative.
- Dar tu nu mi-ai răspuns la
întrebare: Cum ai ajuns aici? Întrebă prima monedă albă.
- Am zburat de pe banda mea, și am aterizat pe această bandă.
- Cum adică ai zburat? Cum ai reușit tu să zbori?
- Mă rostogoleam pe bandă și am dat din greșeală peste o altă monedă. În
acel moment am zburat de pe bandă și am aterizat pe aceasta pe care suntem acum.
- Nu am mai auzit de așa ceva până acum. Nu ai cum să te miști. Monedele nu
se mișcă.
- Ba da. Și atunci se mișcă puțin, mica monedă, ca să dovedească faptul că
nu este o mincinoasă.
- Wow. Sincer, îți recomand să nu te miști de fața cu oamenii. Că dacă pe
mine m-au întors din simplul fapt că aveam un mic semn, pe tine că te miști nu
te vor întoarce. Te vor distruge. Nicio monedă nu se mișcă.
- Da, dar mă voi întoarce pe banda mea, astfel încât să nu mă arunce pentru
că nu sunt monedă comemorativă. Și în acel moment încercă să se ridice pe
muchie ca să se rostogolească și să încerce să zboare înapoi spre banda sa.
Însă nu reușea să se ridice. Cădea de fiecare dată pe aceeași parte sau pe
partea cealaltă. Se gândea cu groază că va fi distrusă și nu își dorea acest
lucru. Poate din această cauză nici nu reușea să se concentreze să se ridice. Își
aducea aminte că atunci când se rostogolea trebuia să își păstreze echilibrul,
să nu se dea nici pe partea stângă, nici pe partea dreaptă, însă acum nu reușea
acest lucru.
La un moment dat a simțit ceva atingând-o. Ceva a ridicat-o de pe bandă. S-a
speriat. S-a mișcat și a căzut înapoi pe bandă. Apoi a fost apăsată într-o
parte cu o forță foarte mare. O durea. S-a săltat de cealaltă parte. În acel
moment ceva a intrat sub ea și a fost prinsă ca într-o menghină și ridicată. Auzi o voce: “Am găsit o monedă de un ban.”.
